Nebunia de la serviciu nu are nicio tangență cu cea de acasă, pentru că atunci când este alături de soție și cei doi copii își îndeplinește cu responsabilitate maximă funcția de tată și soț. Este genul de bărbat care nu se dă în lături atunci când trebuie de gătit și crede în independența femeii. Acestea sunt doar câteva din calitățile care îl caracterizează pe Veaceslav Balacci, bloggerul care uneori pune pe jar toți colegii de breaslă.
Aveam doar 19 ani când am făcut cea mai responsabilă faptă din viața mea. M-am căsătorit. Deși eram sigur că mulți nu vor primi această noutate cu ochi buni, încăpățânarea m-a făcut să nu mă opresc. Poate pentru că la așa o vârstă fragedă suntem mult mai curajoși. Iar în cei 16 ani de căsnicie, nu-mi pare rău că am luat asemenea decizie.
Soția este motorul meu de energie. Este cea care m-a susținut în toate, la fel cum mă strădui să o fac și eu. Lucrul nu-i permite să fie doar acasă, călătoriile o răpesc de lângă mine. Însă depărtarea ne-a unit și mai mult.
Cea mai frumoasă realizare sunt cei doi copii. Recunosc, uneori e greu cu ei. Facem parte din generații diferite. Eu însă mă strădui să fiu cât mai flexibil posibil. Deşi, recunosc, nu îmi reuşeşte întotdeauna. Sunt niște copii care la cei 15/16 ani au deja idealuri și scopuri în viață.
Mă vedeam medic pe la vârsta lor. Sunt mezinul familiei, iar mama, fiind medic de profesie, mi-a influenţat oarecum visele. A fost suficientă o simplă vizită la morgă, prin clasa 8-a, şi aici s-a încheiat „cariera” mea de medic. Așa m-am făcut jurist. Profesie care nu are nicio legătură cu scrisul, dar care m-a făcut mai responsabil și determinat.
Părinții mi-au respectat orice decizie, iar ziua când am luat premiul ca cel mai bun blogger al anului, a fost ce-a mai fericită, nu atât pentru mine, cât pentru părinții mei. Știam că vor fi mândri.
Sunt genul de bărbat libertin în gândire. Nu am stereotipuri. Îmi place să gătesc. Rar, dar îmi place. Pot găti borş roşu mai bine decât soţia, aşa spun copiii. Am deprins asta de la tata.
Sunt un confident bun. Fiica este prietena mea.
Politica. O temă dificilă dar care m-a atras într-un mod oarecare. Iar frustrarea față de politica din țară m-au determinat să-mi fac un blog, unde să pot scrie liber orice gând.
Femeile în politică. Ar face un lucru tare bun, în special o femeie președinte. Pentru că în cei 25 de ani de independență, bărbații care au fost la putere, nu s-au descurcat.
Aspectul fizic al unei femei contează. Și aici mă refer nu la hainele scumpe, de brand, ci la confort. De fapt, femeia trebuie să ofere acea liniște, gingășie, pentru că asta o defineşte. Iar multe din ele nu știu cum să-și evidențieze această trăsătură.
Cariera și femeile. E bine că au început să se afirme, că nu mai sunt văzute doar ca mame sau gospodine. Ele sunt mai responsabile de firea lor şi te învață al naibii de multe lucruri. Deseori, nici nu o fac programat. Trebuie doar să fii atent. Uneori o privire spune mai mult decât o frază. Dincolo de poveștile și dorințele lor, femeile te învață lucruri despre tine însuți. Mama, surorile mele, soția și fiica sunt cele care mă citesc cel mai bine.
text: Iulia Arnaut