Ala Puiu, câștigătoarea concursului din luna aprilie , a răscolit prin pozele de la nunta ei și s-a lăudat cu cel mai interesant eveniment de până acum.
Ea avea 29, iar el 40 când au spus“Da” în fața altarului. Și nimănui nu-i păsa ce spune gura lumii. Ala nu-și dorea să se mărite, chiar dacă cei apropiați bateau alarma. Nu se visa mireasă. Dar în momentul în care l-a întâlnit pe Gheorghe, a început să gândească ca o adevărată viitoare mireasă.
Ne-am cunoscut…
… prin intermediul unor prieteni. De firea mea sunt o persoană puternică, așa că toți din jur îl preîntâmpinau că nu va reuși să mă cucerească. Din toate cele 4 perechi care erau în ziua cu pricina, doar noi am rămas împreună.
Nu a existat o cerere în căsătorie…
… Eram de doi ani împreună. Soțul plecase peste hotare. Iar când s-a întors, nu ne-am gândit la surprize sau declarații neobișnuite. Din prima zi când a venit acasă, am stabilit să ne căsătorim civil, însă soțul a insistat să jucăm și nunta. Cred că la momentul dat nici unul dintre noi nu mai avea nevoie de romantism.
Am ales o nuntă simplă…
… fără un decor extravagant sau pompos. Am pus preț pe simplitate, mai ales că am făcut o nuntă foarte mică. Nici de tradiții nu ne-am ținut, le-am exclus aproape pe toate. În special dezbrăcatul miresei. Urăsc piesa ”Ia-ți mireasă ziua bună”, o văd mai mult ca o piesă de tristețe, decât una de nuntă. Deasemenea, am rugat invitații să nu afișeze suma care o vor închina. Am preferat să pun plicuri la locul unde se vor așeza oaspeții.
Nu sunt o fire capricioasă…
… de asta foarte ușor mi-am luat rochia de mireasă. Am cumpărat-o din prima zi. Știam mărimile, știam ce trebuie să evidențiez și ce trebuie să ascund. Vânzătoarei i-am spus din start ce model îmi place și ce nu. M-a costat 3000 de lei. Și cred că am făcut o achiziție bună.
Cel mai special moment din ziua nunții a fost…
… sesiunea foto și coșulețul de flori primit în dar de la soț, pentru că evenimentul a coincis cu ziua mea de naștere. În preajmă, mai era un cuplu de tineri însurăței care făceau poze – la un moment dat invitații lor au și uitat la ce nuntă au venit, deoarece ne-am trezit cu grupul acesta în urma noastră.
Cadouri nu am primit…
… A mai fost o regulă de-a noastră. Nu am vrut să punem pe cineva la cheltuieli. Iar acum dacă stau și mă gândesc mai bine, sunt multe detalii din timpul nunții care nu le țin minte. Aproape toată nunta am dansat și am avut timp să mă salut cu toți invitații noștri. Ce-i drept, soțul a dansat cel mai mult, nu a stat pe scaun deloc.
Primul dans al mirilor? Ați făcut repetiții sau…?
Oare eu la ai mei 29 de ani și soțul la 40 mai aveam nevoie de repetiții?
text: Iulia Arnaut