Dacă în ziua nunții tu vei arăta ca o prințesă, el ar trebuie să arate ca un prinț. Pentru aceasta trebuie să știi cum să-i alegi corect accesoriile vestimentare, în conformitate cu costumul ales. Iată câteva reguli de stil de care trebuie să ții cont.
Papionul, accesoriul vedetă al mirelui!
În ultima perioadă papionul a devenit accesoriul care scoate în evidență întreaga ținută. El nu doar denotă eleganță, dar permite mirelui să degajeze un aer aristocratic. Se recomandă ca pentru smooching-ul sau costumul de culoare neagră, papionul să fie negru. Iar dacă mirele va alege fracul, respectiv papionul trebuie să fie alb. Papionul de culoare gri, de obicei, se potrivește pentru o nuntă care are loc în cursul zilei.
Trebuie să reținem că: papionul se înnoadă, de aceea el nu poate fi purtat niciodată cu o cămașă care are nasturi la guler.
Lavaliera îl ajută să pară mai sobru
Lavaliera, abia nu demult, și-a făcut loc printre cele mai apreciate accesorii vestimentare ale mirilor. Dacă vrei un plus de eleganță și sobrietate, asortează lavaliera cu o cămașă cu guler dublu! Ea nu poate fi purtată fără vestă și este recomandată pentru o ținută festivă.
Reține: Lavaliera se poartă la redingotă, sacou lung și jacheta din brocart.
Cravata denotă eleganță
În ultima perioadă, cravata îngustă, a devenit cea mai bună alegere pentru miri. Majoritatea lor optează pentru o cravată în aceeași culoare cu cămașa, deoarece ea oferă uniformitate întregii ținute. Iar pentru a părea un mire nonconformist, alege-i o cravată în dungi, diferită de culoarea costumului.
De obicei cravata se poartă la costumele clasice, elegante și smart.
Un mire neobișnuit cu o eșarfă
Eșarfa este o noutate în materie de accesorii vestimentare pentru mire, ea fiind cea care îi conferă ținutei smart casual, o notă de eleganță, iar ținutei formale o notă de distincție. Designerii vestimentari susțin că eșarfele nu trebuie să fie niciodată uni sau în dungi, ci să se opteze pentru cele cu imprimeuri bogate sau buline.
Eșarfa se poartă la costume smart și sacouri casual.
Text: Iulia Arnaut