Este descendentul cunoscutei dinastii de lăutari Ştefăneţ, este mezinul familiei şi, probabil, cel mai norocos dintre toţi pentru că a învăţat meserie şi a luat tot ce este mai bun de la bunici, taica, vărul Anatol şi fraţii mai mari, Edgar şi Marcel. Jucăria preferată a copilăriei i-a fost vioara mică a fratelui mai mare, Marcel. A învăţat mai apoi să cânte la diferite instrumente până când, într-o zi, pe la 14 ani, după o discuţie serioasă ca între fraţi, Veaceslav a ales să studieze aprofundat vioara. Ea a devenit instrumentul său de suflet.
Destin de folclor – un album născut din dor
Veaceslav Ştefăneţ:
Am înregistrat până acum multe melodii pentru a acumula experienţă, a exersa şi a-mi exprima virtuozitatea interpretativă. Acum doi ani, am ajuns la concluzia că este timpul să expun un gând muzical complex al folclorului, aşa cum îl percep eu la această etapă a carierei mele.
„Destin de folclor” este un album de autor. Am compus aceste melodii fiind inspirat de frumuseţea folclorului nostru specific diferitor zone ale ţării. Am inclus trei duete deosebite cu cei de la care am învăţat foarte multe şi care m-au ghidat pe calea muzicii, este vorba despre vărul Anatol Ştefăneţ şi fraţii mei, Edgar şi Marcel (muzica pentru duete am compus-o şi am aranjat-o cu fiecare dintre ei).
Pentru înregistrarea albumului am mai colaborat şi cu studioul lui Ion Condrea, dar şi cu finul meu, Nicolae Slabari, care, pe lângă faptul că şi-a lăsat amprenta de virtuoz la pian şi orgă electronică, m-a ajutat şi la armonizarea unor piese.
Am ales să distribui acest album cu revista NUNTA pentru că este o revistă citită şi mediatizată. De asemenea, este o modalitate perfectă ca muzica mea să ajungă la publicul iubitor de folclor. Apropo, aproape jumătate dintre melodiile de pe album reprezintă folclorul de nuntă.
„Muzica pentru mine înseamnă profesie şi pasiune, muncă şi odihnă, este plăcerea şi durerea sufletului meu, hrana spirituală la care nu voi renunţa, probabil, niciodată.”
Generaţia tradiţiilor respectate
Veaceslav face parte din a treia generație de muzicieni a familiei Ştefăneţ. Bunelul de pe tata, Toader Ştefăneţ, din Grinăuţi, Râşcani, era lăutar la nunţi, iar tatăl mamei, Ion Vârlan, din Scăieni, Donduşeni, cânta la vioară prin restaurantele din Bălţi, dar şi la nunţi. Ambii bunei au cântat după auz, n-au avut studii muzicale, iată de ce au ţinut cu tot dinadinsul ca fiii lor şi, mai apoi, nepoţii să facă şcoală muzicală.
De mic i-a plăcut să cânte. Când Marcel, fratele mai mare, exersa pentru şcoală, Veaceslav lua vioara mică a fratelui şi venea să îl „acompanieze”. Într-una din zile, rămas singur acasă, a umplut cada cu apă, a luat vioara lui Marcel şi a ajutat-o să „navigheze” ca un submarin.
La 13 ani a cântat pentru prima oară la o nuntă, când a mers cu tata la Pelinia, Drochia şi de la ora zece dimineaţa, până a doua zi la şase a cântat la tobă.
Cunoaşte foarte bine ce înseamnă chef şi voie bună. Ştie cu precizie când şi ce să cânte în funcţie de zonă, de invitaţi şi de preferinţele lor muzicale. Are în repertoriu şi piese vechi, care reprezintă zona de Nord şi pe care le cântau bunicii săi pe la nunţi. În toţi aceşti ani a reuşit să îşi creeze un repertoriu bogat, care cuprinde folclor din toate zonele, inclusiv muzică ungurească şi armenească.
„Destin de folclor” a apărut din dorinţa mea de a oferi publicului un prilej de bucurie.
Am ales să distribui acest album cu revista NUNTA pentru că este o revistă citită şi mediatizată.
