Cel mai de succes designer de bijuterii din Moldova, plecat de mai bine de un deceniu în Franța, a povestit la ”Asfalt de Moldova_Revenirea acasă”, de la Jurnal TV, cum îi priește unui moldovean aerul de Paris și de ce a visat să scape de sat încă de la 4 ani. Lorina Bălteanu a
Despre locul de baștină din care a vrut să fugă de la 4 ani…
De la acea vârstă se visa în buricul Franței. Parisul în închipuirea ei însemna libertate, evadare.
“Fiecare are relații diferite cu baștina. Frații cei mai mari sunt legați mai tare de Peciște. Eu din sat am vrut să fug de când mă țin minte. Satul era ca un ceaun din care eu trebuia să evadez. Școala nu mi-a fost dragă niciodată pentru că mă plictisea. Îmi luam gentuța, o lăsam la vecină, urcam în autobus, mergeam până în Rezina, îmi luam o cafea, puneam picior peste picior și priveam Nistrul în depărtare”.
Într-o zi a umplut o mașină cu bagajele părinților și le-a schimbat baștina. Atunci când i-a adus de la Peciște la Chișinău, a încercat să le facă toate condițiile de trai. Le-a oferit o casă la fel de compactă și comodă, care respiră a țară.
“Nu sunt dintr-o familie de țărani clasici. Părinții mei erau vânzători. Toată lumea din jurul nostru avea tutun, avea sfeclă, însă noi eram altfel.”
Despre Franța…
„Nu sunt franțuzoaică. Întotdeauna m-am crezut româncă. Nu știu cum se mănâncă foie gras nici până acum, iar când mă duceam într-o familie cu tradiții franțuzești, mă simțeam prost. În schimb, fiica mea gustă Parisul ca pe o pâine caldă.”
Despre mama cu 7 copii…
Când s-au căsătorit, tata i-a promis mamei că o va păzi și că nu vor face mulți copii. Mama l-a crezut, dar cum năștea un copil, era însărcinată cu altul.
Părinții aveau drept scop să-și educe copiii, să-i dea la școli, fără multe întrebări. Știau că trebuie să-i însoare. Eu însă, nu vroiam nimic din toate astea. Am fost un copil dificil. Mama nu mă înțelegea. Îmi era foarte greu să comunic cu ea.
Despre soț…
S-au cunoscut prin intermediul unui prieten. Ambii, foști studenți la Moscova, doar că Valeriu Loghin studia fizica nucleară. Și cum doi poli diferiți se atrag, nu a trecut mult timp până alesul Lorinei a fost prezentat părinților. S-a căsătorit la 25 de ani cu cel mai deștept bărbat pe care l-a întălnit vreodată. Primul an de căsnicie i s-a părut, însă, un calvar, doar din simplu motiv că trebuia să-și stăpânească egoul.
Nu i-am anunțat că vin acasă. Le prezint mirele meu și mama a zis: “Sărmanul!”. Atunci era greu să fii nemăritată în Moldova. Am suferit foarte tare. Timp de un an credeam că-mi cade podul peste cap și nu știam cum e să fii măritată.
Despre împlinirea ei ca și mamă…
Abia peste 18 ani de căsnicie a apărut în cuplu Smaranda. Lorina era trecută de 40 când și-a dat seama că e timpul să aducă pe lume un copil. Unica fiică a Lorinei are deja 12 ani. Designerul încearcă s-o înțeleagă și să-i fie alături.
Sunt întotdeauna de partea ei. M-aș duce la capătul lumii pentru Smaranda și ea știe asta. Vreau să fie liberă cu mine și să-mi spună tot ce are pe suflet. Sunt conștientă că am un copil și că sunt responsabilă de viitorul lui. Eu lucrez, iar soțul se ocupă de educația fiicei.
Despre bijuterii…
Lorina Bălteanu promovează arta meșterițelor de acasă la Paris, unde este stabilită, în SUA, în Japonia.
Atunci când am vrut să fac un copil și să plec din viața publică, a trebuit să-mi găsesc o ocupație care să mă hrănească. Acum sunt o femei de succes în Franța. Reprezint această țară peste tot cu bijuteriile mele. Așa am fost învățată în familie, să fim perfecționiste. Țin croșeta în mână, dar aș putea conduce și un avion. Le învăț pe meșterițe nu doar să muncească dar să și gândească ce fac.
