Este povestea Valentinei Furdui, șef al Direcției Resurse Umane din cadrul ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare.

În cadrul unui interviu, Valentina a povestit sincer cum a învins cancerul.
Acum trei ani a aflat că are cancer limfatic. Această diagnoză, dată de medici, a demoralizat-o. Dar, ieșind victorioasă din această încercare a destinului, a devenit mult mai deschisă și mai iubitoare de oameni.
”Am avut o perioadă în care am fost foarte rezervată. Luptam ca să supraviețuiesc și nu doream să comunic cu nimeni, deși, sunt o persoană foarte sociabilă și meseria, iarăși, presupune multă comunicare. Am trecut și printr-o depresie. Noroc de oamenii apropiați, care mi-au fost alături. Datorită lor, am învins boala și am revenit printre oameni, reabilitată. Aveam necesitatea și dorința să comunic cu lumea, am început să accept invitațiile la evenimente. Acel an m-a schimbat foarte mult. M-a învățat să apreciez fiecare zi, și să iau totul de la viață, povestea Valentina pentru tasteoflife.md
Contactată de Unica.md, Valentina Furdui ne-a povestit în detalii cum a depășit cea mai complicată etapă a vieții.
Era într-o călătorie când a depistat un ganglion în zona cervicală. S-a alarmat și a revenit de urgență acasă. Primele analize medicale le-a făcut în Moldova, după care au urmat altele și într-o clinică din Germania.
Pe atunci încă nu realiza că va avea de parcurs etape grele de tratament.
”Era cancer limfatic în al doilea stadiu. Dar a fost norocul meu că m-am adresat la timp. Medicii din Germania mă încurajau. La un moment dat mi-au spus că pentru ei e mai ușor să trateze cancerul decât gripa, care în fiecare an suferă mutații.
Țin minte data de 23 mai când am început tratamentul. Nu pot uita prima chimioterapie, după care au mai urmat încă 9. Exact ca în filmele care au această tematică. Am învins cancerul în 2011. Dar, trebuie să fiu la evidența medicilor 5 ani. O dată la 3 luni merg în Germania ca medicii să-mi confirme că sunt sănătoasă. Din luna iulie voi vizita medicul mai rar.
Acum nu mi-i frică să povestesc despre mine, deși unii îmi recomandă să nu fiu atât de deschisă…
Am hotărît să povestesc deschis despre asta ca să le dau oamenilor o speranță. Este o boală crâncenă, dar care poate fi învinsă. Doar cu ajutorul celor dragi.