Este un tânăr interpret talentat, ambiţios şi capabil, care a demonstrat că ştie şi poate multe! Dar indiferent de muzica pe care o face, pentru mulţi rămâne “fiul celor 2 suflete gemene” a lui Ion
şi Doina Aldea-Teodorovici. Viaţa a făcut să moştenească talentul părinţilor şi curajul să–l dezvolte în felul său… Femeile şi dragostea sunt un subiect aparte pentru Cristofor Aldea-Teodorovici…Cu cine semeni mai mult, cu mama sau cu tata?
Cel mai mult probabil semăn cu ambii la dorinţa de a transmite prin intermediul muzicii lumina sufletului meu şi credinţa în Dumnezeu.
Eşti o prezenţă destul de discretă în media. Nu apari oricând…
Într-adevăr aşa se întâmplă, pentru că mă zbat mai mult pentru proiectele de autor pe care le am. Produsul fiind unul underground, necomercial, neîncadrându-se în formatul radiourilor şi televiziunilor locale. Îl promovez pe cât posibil în străinătate. Pe de altă parte, popularitatea pe umerii părinţilor încerc să nu o exagerez. Mai susţin din când în când concerte cu piesele lor în ţară şi peste hotare. De aici, apare ca rezultat şi modestia mea media în R.Moldova, pentru că activitatea artistică autohtonă nu este atât de intensă.
Mulţi oameni ţi-au pus eticheta „fiul lui Ion şi Doina Aldea-Teodorovici”. Este o responsabilitate grea pe care ai avut-o încă de la 11 ani?
Este ceva inevitabil, pentru că eu nu voi înceta să cânt muzica lor şi să realizez proiecte pentru păstrarea memoriei lor, ceea ce mă ajută să redescoper din diferite aspect, creaţia lor şi mă ajută inclusiv, la proiectele mele personale.
Cum vezi muzica secolului XXI?
Îmi place şi cel mai mult mă inspiră muzica sec XX, până în anii 1995-1996. Îndeosebi compozitori ca Debussy, Leonid Berstein, John Cage, Stravinsky şi mulţi alţi compozitori şi interpreţi din această perioadă. Despre muzica secolului XXI pot spune că probabil în ziua de azi e mult mai accesibil şi uşor “să faci muzică” şi sunt numiţi muzicieni chiar şi persoane care habar nu au de armonie sau cântă la vreun instrument. Se poate corecta orice pe calculator şi din cauza asta a suferit mult calitatea şi sinceritatea muzicii actuale.
La ce proiecte muzicale lucrezi la moment?
Cel mai activ sunt în cadrul proiectului Dusty Baron aka Latecomer. Dar vom lansa curând cu Adriana Rusu un album înregistrat cu o orchestră extraordinară, dedicat părinţilor mei. Interpretăm multe din piesele scrise de tatăl meu, piese mediatizate mai puţin în ultimii ani.
Care ar fi cele trei lucruri fără de care nu poţi trăi?
Fără credinţă în Dumnezeu, oameni în jur şi muzică – nu aş putea trăi.
Acum eşti stabilit la Bucureşti sau Chişinău? Te-ai gândit, la un moment dat, să îţi găseşti rostul în altă parte?
Deja probabil mi-a intrat în obişnuinţă să fiu pe drumuri mai tot timpul. Deocamdată sunt cam 2-3 săptămâni pe lună la Chişinău pentru că lucrăm în orice clipă liberă la albumul trupei noastre. Mi-a plăcut în Franţa să trăiesc. Şi merg foarte des acolo. Bucureştiul îmi este o a doua casă şi aşa va şi rămâne.
Ai reuşit, până la 30 de ani, să înţelegi ce le face fericite pe femei?
Orice femeie are nevoie de grijă şi atenţie pentru ca să înflorească, dar în mare parte depinde de mediul în care a crescut, pentru că în copilărie îşi formează stereotipul pentru persoanele care cel mai mult le atrag şi evident le pot face fericite.
Ce calităţi trebuie să aibă, din perspectiva ta, o femeie pentru a fi frumoasă şi atrăgătoare?
Orice femeie e frumoasă şi are nevoie de apreciere şi iubire.
Dacă e să vorbim de calităţile care mă atrag la o femeie, pot spune că apreciez inteligenţa, dragostea de frumos – gustul estetic, feminitatea, simplitatea, tandreţea, eleganţa, să nu uite că este femeie, îngrijită mereu şi bineînţeles, calitatea de a-şi susţine din umbră partenerul.
La moment, există vreo femeie în viaţa ta?
Da, există…
Cine este norocoasa?
Nu vreau să discut despre Ea… Este viaţa mea personală…
Coordonator proiect: Victoria Sănduță
Foto: Ala Melnic
Stilist: Anna Artiuhova
Make-up, Hair: Daniela Cosniceanu