“Sunt femei care te provoacă la cuvinte.
Pentru toate lucrurile care se întîmplă în jurul ei, este motiv. Și chiar dacă ea refuză să adoarmă la pieptul altor oameni, trăiește cu parfumul lor. Și chiar dacă și-a aruncat fericirea pe raft, mușcă din fericirea altora. Ea vrea să râdă, să pară fericită pe măsura frumuseții din afară, să ucidă fără milă alte închipuiri frumoase, să lupte. Ea știe că anume frumusețea ei este pretextul pentru care mulţi au zis nu şi tot atât de mulţi au zis da. Şi că atunci când va fi singură şi ea cu siguranţă va fi singură, gândul că jumătate de planetă, a dragostei, supravieţuieşte faţă de cealaltă jumătate de planetă datorită ochilor ei şi sprâncenii arcuite…pentru ea va fi de ajuns. Uneori îi va fi teamă de singurătate, dar va fi neputincioasă în fața propriei cugetări.
oameni singuri…
Ele scriu poveşti de dragoste și le aruncă apoi la coșul de gunoi. Ele sunt gata să devină înger și demon în același timp, doar să se desfete cu florile de narcis ce înfloresc în suflete de bărbat. Ele nu vor fi niciodată de acord să devină gospodine și să cheltuie mii de euro pe mobilă și țesătură fină pentru perdea decât pe coafuri din secolul XXI. Ele mereu se vor întreba cât costă fericirea altora, fără să ştie cât preţ are fericirea lor. Ele vor iubi. Poate prea mult vor iubi.
Femeile frumoase învață. Pe unii cum să devină frumoși și pe alții cum să se mențină din frumusețea chipurilor. Iar într-un final nu le mai rămîne timp să se gândească și la frumusețea lor. De cealaltă parte, din adânc, de sub carne. Și ajung să cadă de pe Everestul propriului orgoliu feminin. Și ajung să sufere. Să tacă. Și într-un final să fie singure. Atît de dese sunt cuvintele fericire şi frumuseţe. Iar între…între este singurătatea. Femeile frumoase vor crea bariere de ruj şi parfum scump în jurul lor, vor aduce la picioare amintiri de catifea, care să macine din prezent, puţin cîte puţin. Vor adulmeca primul venit şi îl vor trage în mreaja lor. Iubind, dar nu simţind. Gelozie, dar nu dăruire. Femeile frumoase nu au ce dărui întîi decît frumusețea lor.
Ele niciodată nu duc lipsă acută de oameni, dar sunt singure. Singure printre sute, mii de alți oameni, care, la fel de trişti, își caută fericirea într-un sac fără fund. Poate că până la urmă, totul se rezumă la alegerea corectă. Atunci când între două complimente bărbătești mai rămîne ceva, înseamnă că a ales corect. Atunci când între între două săruturi rămâne doar cămașa de noapte aruncată pe jos, înseamnă că a greșit. Greșelile sunt și ele bune. Până când nu se trec în tatuaj pe suflet.
Aşa că femeile frumoase au cele mai multe tatuaje şi fiecare dintre ele nu sunt pe corp. Singurătatea femeilor frumoase!
Sursa: http://devorbacutine.eu/
