Cornel Ilie la cei 37 de ani ai săi este în continuare un burlac convins. Are admiratoare câtă frunză și iarbă, dar nu are timp pentru una anume.
Toţi copiii din şcoală credeau că sunt mut…
Am fost un copil cuminte pentru cei de la şcoală, dar destul de obraznic pentru blocul în care am copilărit. La şcoală, până în clasa a 8-a nu am vorbit cu nimeni, în afară de ce eram întrebat la ore. Toţi copiii din şcoală credeau că sunt mut. Cu toate acestea, din clasa a 2-a am intrat în corul şcolii şi în grupul muzical al şcolii, acolo unde m-am cunoscut cu Nicu, bateristul Vunk.
Parinţii mei au fost ingineri…
… dar cu o pasiune pentru muzică. Am crescut ascultând muzică clasică, jazz. Primul care a adus ”Beatles” în casa noastră a fost Razvan, fratele meu mai mare cu 4 ani, şi de-atunci am făcut o pasiune nebunească pentru această formaţie. Datorită lor s-a născut visul meu de a face muzică şi tot datorită exemplului lor mi-am şi îndeplinit acest vis.
…noi am apărut cu un clip la televizor în 1999, cu „Independent”, însă, primele concerte le-am avut în 1994, când s-a născut un puternic val de underground în România. Atunci s-au născut ”Sarmalele Reci”, ”Şuie Paparade”, ”Vama Veche” şi noi. În toţi aceşti ani, plus cei de după lansarea noastră pe piaţă muzicală, până în 2010, am lucrat singuri, am fost propriii noştri producători şi manageri. Aşa că am avut timp să facem toate greşelile.
Nu am reuşit să îi împărtăşesc şi ei pasiunea mea…
Prima dată m-am îndrăgostit în şcoală, prin clasa a doua, dar fiind foarte timid nu am reuşit să îi împărtăşesc şi ei pasiunea mea. Dar cred că s-a prins, căci mă plimbam aproape zilnic pe strada unde locuia, deşi, eu aveam domiciliul în cu totul altă parte…
În Moldova, procentul piţipoancelor este foarte scăzut…
Există un procent mai ridicat decât mi-ar plăcea de astfel de femei în România, dar au şi ele farmecul lor. În Moldova, femeile mi se par mai naturale, aşa că procentul celor care pot fi piţipoance este foarte scăzut :)
Femeia ideală…
…nu trebuie să fie perfectă. Trebuie să aibă încredere în ea, să aibă simţul umorului, să fie feminină şi naturală. Şi să-i placă să viseze…
Îmi place să mă îndrăgostesc…
Este o stare de completare a tuturor emoţiilor mele şi o sursă de hrană pentru ele. Pentru mine este şi principala sursă de inspiraţie. Îmi place să mă îndrăgostesc şi să observ dragostea în toate formele şi etapele ei.
Îmi plac foarte mult copiii şi abia aştept să devin tătic, mai ales că am observat că şi ei mă plac pe mine…
Am o pasiune pentru scris pe blog…
Este un alt mod de a mă exprima, unul mult mai generos, dar şi mai dificil de comunicat. Dar îmi place foarte mult să văd că din ce în ce mai multă lume se regăseşteg în felul meu de a gândi, în ceea ce simt şi felul în care spun asta în cuvinte. Îmi mai place foarte mult să joc tenis de câmp, să mă plimb, să merg la filme sau să scriu.
Un gând bun pentru cititoarele Unica.md…
Să vă permiteţi să zâmbiţi mereu şi să găsiţi sau să primiţi tot ce vă lipseşte…Vă pup timid:)
Victoria Sănduţă