Târgu-Mureş, oraşul în care vezi istoria!

Probabil nu există persoană, căreia să nu-i fie interesant să vadă sau să cunoască ceva nou. Facând parte din această categorie, nici nu m-am gândit s-o refuz pe prietena mea, care, studentă fiind în Târgu-Mureş, m-a invitat  în ospeţie.

separator
Şi  iată dorinţa mea s-a împlinit: am avut 4 zile pentru a cunoaşte şi, în ultimă instanţă,  a mă îndrăgosti de unul dintre cele mai frumoase oraşe din România – Târgu-Mureş. Orașul m-a surprins încă de dimineaţa, prin faptul că era foarte  bine iluminat. Zâmbetul prietenei mele Doina, care  m-a întâmpinat, mi-a dat senzaţia că sunt acasă. Iar fluturii din stomac, mi-au dat de ştire  că  aventura mea a început. Cartierul Cornişa este locul, unde am petrecut cea mai mare parte a timpului. Aici găseşti Universitatea de Medicină şi Farmacie, căminele studenţeşti, numeroasele spitale, clinici şi biblioteci. Începând cu ora 7 dimineaţa cartierul prinde viaţă. Toată lumea este grăbită, iar ca să reuşeşti să îţi parchezi maşina, trebuie să fii matinal. M-au frapat clădirile  din  acest mic cartier  al medicilor, pe lângă care nu poţi trece cu indiferenţă! Clădirea  Universitaţii  de Medicină şi Farmacie, de exemplu, este una impresionantă, construită în stil vienez. Zidurile groase şi înalte ascund multă istorie. Clădirea UMF e considerată  una celebră în Tg. Mures, datorită trecutului său, dar şi asocierii acestui trecut cu persoana celui care a devenit erou de roman – Emil Rebreanu (“Pădurea spânzuraţilor” de Liviu Rebreanu). Din curtea universitatii am intrat în Grădina Botanică. Mi s-a explicat că aceasta este folosită în calitate de laborator pentru facultatea de farmacie. Tot aici poţi vizita  Parcul Dendrologic şi Grădina de plante medicinale.

Orice colţişor din oraş îşi are propria istorie, iar dacă eşti  atentă, oraşul  începe  să îţi povestească istoria lui, prin diversele  monumente, denumiri de străzi, muzee şi biserici. Cunoscând  aceste lucruri,  înţelegi  câtă culoare are viaţa din jurul tău. Hoinărind printre străzile pline de fragmente istorice, am dat şi de statuia lui Bernady Gyorgy. Privirea lui impunatoare, ţinuta zveltă cu un aspect măreţ, m-a facut  să mă opresc,  pentru  a căuta raspuns la întrebarea: care  este meritul lui ? Un trecător, parcă mi-ar fi citit gândurile  şi mi-a povestit că, dacă nu era acest om, probabil că acum  aspectul oraşului era altul. El a  fost cel mai activ primar al localităţii, anume el a schimbat imaginea oraşului şi a pus bazele Târgului Mureş modern. O mare parte din oraş şi-a păstrat aerul medieval, mai ales partea centrală.  Aici o serie de clădiri frumos ornamentate, amintesc de vechiul târg din perioada medievală. Centrul municipiului Târgu-Mureş este mult mai mic decât centrul Chişinăului. Însă acest perimetru este delimitat de patru pieţe, care formează un triunghi: Piaţa Victoriei , Piaţa Trandafirilor  Piaţa Teatrului  şi Piaţa Bolyai. Cel mai mult mi-a atras atenţia Piaţa Trandafirilor, care este amplasată în inima oraşului. Se spune că, aici  este   punctul central, din care oraşul a început să se extindă.  La un capăt al pieţei este situat cel mai mare edificiu religios din oraş – Biserica Înălţarea Domnului, iar în partea opusă a pieţei Trandafirilor găsim Biserica Buna Vestire, cunoscută şi sub denumirea de Catedrala Mică. În Piaţa Trandafirilor se regăsesc şi principalele simboluri arhitecturale ale oraşului. Palatul Culturii este unul dintre ele, renumit mai ales datorită Sălii Oglinzilor şi a vitraliilor cu care este ornată clădirea. Alte două clădiri reprezentative pentru municipiu, aflate în apropierea Palatului Culturii, sunt Palatul Prefecturii din Târgu Mureş şi Palatul Primăriei. În partea opusă a pieţei Palatul Apollo şi Teatrul Naţional. Toate  aceste monumente istorice  sunt dovada vie a evoluţiei oraşului de la târg la centru cultural. Indiferent de oră,  piaţa este mereu aglomerată.

Am avut ocazia să vizitez şi Universitatea de Arte, unde am asistat la un spectacol al sudenţilor de la specialitateaea Coregrafie, anul 1 şi 2. Spectacolul se numeşte Midnight Tango – o intersecţie fascinantă  a dansului şi muzicii. În ultima dimineaţă  a călătoriei mele împreună cu prietenii  am vizitat un loc deosebit, Platoul Corneşti, nu numai  prin natura sa,  dar şi prin panorama ce ni se deschidea în faţă:  oraşul şi văile râului Mureş. Senzaţiile, pe care le ai, fiind pe acest platou sunt unice, te simţi un adevărat copil al naturii în faţa acestui slpendid peisaj. Nu am avut cum să evit un local foarte drăguţ,  ceainăria Kashmir. Acest local m-a făcut să-mi pară rău că am ajus acolo în ultima zi, înainte de plecare. Pentru că acolo am văzut un meniu divers de la cele mai simple la cele mai ciudate combinaţii de fructe şi ceaiuri. Cu gânduri frumoase şi emoţii pozitive, am părăsit acest oraş, care mi-a devenit foarte drag şi apropiat, ştiind sigur că la prima ocazie voi reveni aici ca acasă!

Text: Daniela Goma

Dan Bălan va spune toată vara „Liubi”!
Articolul anterior
Editorial mai
Articolul următor
Alte articole interesante