Ieri, dis de dimineața, prezentatoarea Adela Popescu și-a surprins fanii cu un articol pe cât de curios pe atât de neobișnuit. Fără multe detalii te lăsăm să-l citești chiar tu.
„Mi-am început dimineața de duminică frumos. Băiatul a dormit bine, a dorit să mănânce doar de 4 ori azi-noapte, asta în condițiile în care s-a culcat la 19:00.
Dar să o luam în ordine cronologică.
Sâmbăta seara ne-am petrecut-o în familie. Cu copilul dormind atât de devreme, am gătit o cină bună, creveți la cuptor și salată verde, Radu a băut un pahar de vin de Susani iar eu mi-am păcălit simțurile cu o bere fără alcool. Bună și aia din lipsa de altceva. Pe final de film, îl aud pe Radu cum îmi spune cu o voce de mielușel:
-Scumpă, mâine tăiem salcia!
Eu am crezut că glumește sau că cel puțin exagerează.
-Cum adică taiem salcia?
-Am vorbit cu niște băieți, aceiași care le-au tăiat-o și vecinilor și vin mâine de undeva din Prahova.
-Vrei să spui că o cosmetizăm.
-Nu, nu, o tăiem. Vine iarna, e foarte mare, grea, și Doamne ferește, ne trezim, de la vreo vijelie cu ea pe acoperiș. Nu e de joacă. Am vorbit și cu vecinul și la fel zice.
-Am mai avut discuția asta. Ți-am explicat în toate felurile posibile că nu sunt de acord. Iubesc verdeața, iubesc să mă trezesc dimineața și crengile ei să atârne la geam, vara e minunat să mâncăm la umbra ei.
-Nu înțelegi că poate să cadă pe casă și să rupă acoperișul. Pe cuvântul meu, parcă ești copil!
Ah, simțeam că explodez!
-Nu vreau!!! Nu sunt de acord! Te rog să îi suni pe oamenii aia și să le spui să nu mai vină!
Nu suntem copii. Crede-mă, nu e de joacă.
Și în plus, salciile cresc extrem de repede, într-un an e la fel.
-Nu! Nu! Te rog eu încetează cu argumentele astea puerile. Am mai avut discuția asta și ți-am spus foarte clar că nu sunt de acord.
Un pas a fost până la clasicele:
„Dar dorințele mele chiar nu mai înseamnă nimic pentru tine, e mai important ce spune vecinul, nu te gândești deloc la familia ta, voiam și eu la vara să îi pun un leagăn lui Alexandru, bla bla și alte de-astea femeiești.
Dar de ce m-am enervat atât de tare?
Când am găsit casa în care locuim acum, cel mai tare m-a încântat grădina. Avea vegetația la maturitate, trandafiri, un măr, gardurile pline de iederă, mâna Maicii Domnului, și cum te uiți dinspre casa spre grădină, în laterale oarecum, dar mai spre mijloc, doi arbuști rotunzi, frumoși, cam de dimensiunea unui butoi sănătos de vin. Frezați ca o bilă. Sprinteni ca „O-ul” din începutul colindului „O, brad frumos!” O minune, ce să mai. La fix o lună după ce ne-am mutat, pac! l-a tăiat pe cel din dreapta pe motiv că fără el pare curtea mai mare și mai necomplicată.
Să mor nu alta. Vară asta a zis că mai subțiază mâna maicii domnului de pe gard și pac aproape a ras-o. Pe motiv că se strâng albine și viespi și îl înțeapă pe băiat.
Și deși argumentele lui referitoare la salcie ar fi putut sta în picioare, eu știu că voia să o taie pentru că sub ea nu prea crește gazonul lui de stadion.
Cu asta în gând și cu teamă că nu glumește, într-un apogeu al nervilor am spus:
-Dacă tai salcia, divorțăm!”