Andrei Porubin, despre nunţi internaţionale şi emoţiile socrului mic
Profi’ în prezentarea nunţilor, Andrei Porubin a creat din „Maestru în ceremonii” o adevărată artă. Pentru el, nunta îşi are scenariul ei, cu personaje şi fapte care uneori îţi joacă festa. A participat la nunţi internaţionale şi a fost nevoit să explice japonezului care-i treaba cu „închinatul colacilor” pentru naşi. Este convins până în măduva oaselor, că băieţilor noştri, tot mai mult pe plac le sunt moldovencele, chiar dacă nunţile „cu străini” au devenit o normă. Deşi a prezentat zeci de nunţi… pompoase, fiţoase, mai mult sau mai puțin tradiţionale, cea mai emoţionantă a fost nunta fiicei, atunci când lacrimile au fost inevitabile.
– Maestre, ce impact are faptul că, de la un timp, foarte mulţi miri din capul meselor moldoveneşti sunt străini?
– Încântătoarele moldovence au fost din cele mai vechi timpuri obiectul admirației și al râvnei multor străini: frumoase, dulci, modeste, educate, instruite, cu cei 7 ani de-acasă, gospodine, mai mult sau mai puțin fidele, nu prea dezmățate, mame și soții iubitoare. La ce altceva mai poate visa un bărbat, fie și străin, dacă e teafăr la minte și dorește cu adevărat să-și înjghebe un cuib familial durabil!?
Impactul căsătoriilor internaționale generează, în primul rând, copii frumoși.
Nu cred ca trebuie să ne impacientăm excesiv de această stare de lucruri, de aceste cazuri. Mai normal ar fi să ne îngrijim, ca un cuplu internațional să DOREASCĂ să rămână cu domiciliul în Moldova!… Să creăm asemenea condiții! Nu să începem a eticheta oamenii cu ”trădător de patrie și neam”! De multe ori adevărații trădători tocmai că rămân aici și nu vor să plece!
Am asistat la mai multe nunți internaționale. În ultimii ani, odată cu facilitarea trecerii frontierelor, asemenea mariaje devin chiar foarte frecvente. Contează că s-a mai născut o familie, că vor avea copii, care vor fi deja cetățeni ai 2 țări dintr-o dată… Dacă ai simțul patriotismului în sânge de la mama și tata – vei ține la fel de mult și la baștina mamei, și la a tatei.
– Bănuim că aveţi adunate multe amintiri hazlii legate de aceste „uniuni internaţionale”?
– Poate nu neapărat hazlii… Plăcute – da! Curios, că în 99,9% ”străinul” era mirele. Asta nu vorbește despre faptul că băieților din Moldova nu le sunt pe plac fetele din alte țări… Mai degrabă, – e vorba că și băieților din Moldova le sunt pe plac ÎN PRIMUL RÂND fetele de la noi!…
Este adevărat că am avut și situații hazlii. Îmi amintesc, de o nuntă cu un mire italian, cu multe VIP-uri, cu mulți musafiri suspuși de peste hotare; o nuntă grandioasă, cu ”Lăutarii” maestrului Botgros, cu Orchestra simfonică a maestrului Mustea… La Masa Mare au fost aduși colacii, au fost răsplătiți și închinați nașilor…. În pauză se apropie de mine un japonez, care, fermecat fiind de spectaculozitatea nunții, a tot filmat sărmanul non-stop, încât, cred că nici nu a mai apucat să mănânce ceva… Mă roagă să-i povestesc tradiția cu colacii pentru Nunii cei Mari… Eu îi spun în engleză despre semnificația colacilor, a prosoapelor… despre una, despre alta. El mă întreabă curios: dar de ce dansatorii care au adus colacii – ba-i întindeau nașilor, ba-i luau înapoi? – D-apoi că așa-i tradiția,- îi zic, – nașul trebuie să răscumpere colacii, aceștia fiind un simbol… Japonezul continuă să nu priceapă: dar de ce cereau bani pe colaci?… – Pentru că,- îi zic eu,- este solicitată să fie răsplătită munca plugarului care a crescut grâul, brutarilor care au copt pâinea, care e simbolul belșugului.
– Dar de ce îi luau colacii înapoi?
– Pentru că nu-i aranja suma care le-o dădea nașul…
– Bine, bine,- face și mai nedumerit japonezul,- dar nu era mai ușor ca nașului din start să i se spună prețul colacilor, ca el imediat să-o achite?!…
– …Dar așa-i tradiția… așa e umorul nostru…
Nu mai știam ce să-i spun. Cum puteam să-i explic domnului japonez nuanțele umorului tradițiilor noastre, pe care el, venit de la capătul lumii, oricum nu l-ar fi înțeles?!
– Acum câțiva ani aţi fost socru mic, s-a schimbat cumva percepţia dvs. asupra acestui statut de părinte la nuntă?
– Da, mi-am măritat fata în 2008. Și de atunci la nunțile la care am fost invitat să lucrez în calitate de Maestru de ceremonii sunt mai înțelegător cu părinții mirilor, în special – cu cei ai miresei – le înțeleg emoțiile, frustrările, temerile, cheltuielile, zăpăcelile etc. Pentru că îmi amintesc cât de emoționat și zăpăcit am fost eu, care – Slavă Domnului- parcă știu CUM să mă comport la o nuntă!… Atunci când asta te privește personal – începi să ai tracuri nebănuite… să debordezi emoții, să fii amnezic pe alocuri… dar asta nu trebuie să te împiedice să rămâi adecvat.
De fapt, unul din cele mai urâte lucruri la o nuntă – e atunci când socrii sunt certați, nu vorbesc unii cu alții, sau chiar se urăsc… Sau când unul din părinți detestă în mod deschis alegerea fiului sau fiicei lui – că am văzut și din astea. Nunta e ratată, iar nuntașii – consternați. Întrebare – la ce bun toate cheltuielile materiale și morale?!
– Lacrimile le-aţi stăpânit la nunta Sandei?
– Nu m-am programat să plâng sau să nu plâng la nunta Sănduței. Știam că asta se
va întâmpla, oricum. Și pentru nici o clipă nu am încercat să-mi subjug această pornire. Lacrimile sunt, poate, tot ce a mai rămas sincer în noi… Iar când e vorba de copilul tău – nu-mi pot imagina un altfel de comportament. Am plâns cu soția și cu Sanda de câteva ori pe parcursul nunții.
– Care e secretul discreţiei unui moderator la o nuntă?
– Fiecare MC (maestru de ceremonii) are codul său comportamental, propriile sale instrumente cu care operează în timpul lucrului. Dar există și cerințe generale pentru toți moderatorii, pe care, respectându-le, poți considera că ți-ai făcut conștiincios munca: inteligența, bunul simț, corectitudinea, coerența limbajului… și – cel mai important – dragostea de oameni! Dacă nu ai asemenea însușiri – trebuie să stai acasă!
Știți, nu mă deranjează că au apărut mulți moderatori de nuntă în ultimul timp. Slavă Domnului – loc sub soare există pentru toți. Mă deranjează, însă, că persoane neavizate, fără scrupule, fără bun simț, fac reclamă proastă acestei meserii, fiind obsedați doar de câștig, de SCOP, fără a cântări bine mijloacele! E tocmai cazul, când scopul NU scuză mijloacele.
Nunta pentru mine este un exercițiu de comunicare – complicat, extenuant, dar viu și captivant. E un spectacol cu personaje concrete, cu dramaturgie concretă (unică de fiece dată), e o muncă, pe care se aventurează s-o facă mulți, dar nu cu toții reușesc s-o facă onest, profesionist și calitativ.