Unica fiică a Irinei Bivol, Cătălina, a decis să se căsătorească. Și chiar dacă până acum a fugit de presă, noi am reușit să o descoasem de secrete și să aflăm câteva detalii despre nunta mult așteptată.
Ne-am cunoscut prin intermediul rețelelor de socializare. Ceva timp ne-am rezumat doar la discuțiile pe internet, până într-o zi când am decis să ne vedem. Acest lucru s-a întâmplat la discotecă, chiar de ziua mea și de acolo a pornit totul. Nu țin minte exact, dar cred că a fost dragoste la prima vedere. Și uite că de la o simplă discuție, s-a ajuns la o relație de aproape 3 ani.
Adrian m-a cucerit prin felul lui de fi. Prin faptul că mă respectă și-mi oferă acea liniște sufletească de care am avut nevoie mereu.
Când m-a cerut în căsătorie nu mi-a venit să cred. A fost cel mai frumos cadou de ziua mea. Nu mă așteptam că va avea curajul să facă acest pas. Nu a fost o cerere cu sute de surprize, a fost simplu: s-a pus în genunchi, mi-a pus inelul pe deget și m-a cerut de soție.
Când le-am spus părinților, au rămas șocați. În special mama, care a făcut niște ochi mari. Nu a încercat să mă convingă să mai aștept, pentru că am doar 20 de ani și poate sunt prea tânără. Mi-a respectat decizia. Iar eu nicio clipă nu m-am gândit să dau înapoi. Mereu am vrut să am o familie. Mi-am dorit să fiu mămică tânără.
Pregătirile de nuntă decurg bine. În mare parte eu și mama ne ocupăm de ele. Încercăm să ne menținem calmul și să le facem pe toate pas cu pas. De felul meu sunt puțin cam capricioasă și m-a fost greu să găsesc elementele care mi le-am dorit.
Cel mai greu mi-a fost să aleg rochia de mireasă. Mi-a trebuit un an ca să o găsesc. Ce doream, nu găseam prin magazinele noastre. Nu am vrut să o aduc de peste hotare, mă temeam să risc. Abia luna trecută am găsit-o.
Nunta va fi una mai puțin tradițională, nu vom avea nași. În rest va fi un eveniment fără mult fast și plin de distracții.
Vom pleca în luna de miere exact după nuntă. Iar ca destinație am ales Spania.
text: Iulia Arnaut